Urbanism în China: cum arată blocurile și cum este traficul în Beijing și Wuhu
Am petrecut o săptămână în Beijing și Wuhu, orașe din China în care cartierele rezidențiale și traficul rutier au o serie de elemente comune cu București, pe lângă numeroase deosebiri.
La sfârșitul lunii aprilie am ajuns pentru prima oară în China, ca reprezentant al publicației AUTOCRITICA la evenimentul de lansare pe plan internațional a mărcii auto Lepas, dezvoltată de constructorul chinez Chery. Am petrecut două nopți în Beijing și alte patru nopți în Wuhu, un oraș cu o populație de aproximativ 1,6 milioane de locuitori situat la peste 1.100 de kilometri sud de capitală.
Dacă ar trebui să fac un rezumat din câteva cuvinte pentru această experiență inedită, acesta ar suna cam așa: China este o altă lume. China este o altă lume inclusiv din punct de vedere urbanistic, chiar dacă există o serie de asemănări cu București și alte orașe din România.
Cum sunt blocurile rezidențiale din Beijing și Wuhu
Primul contact cu China a fost drumul cu autocarul de la Aeroportul Beijing Capital International la Hotelul Renaissance Wangfujing din centrul capitalei. Este un traseu cu o lungime de aproximativ 27 de kilometri pe care l-am repetat în mare parte și a doua zi pentru a ajunge la Salonul Auto de la Beijing, care s-a desfășurat într-un centru expozițional situat la mai puțin de 2 kilometri vest de aeroport.
Pe măsură ce ne-am apropiat de oraș, peisajul a căpătat o combinație ciudată de familiar și, în același timp, diferit.
În primul rând, am remarcat blocurile vechi din oraș, care au o arhitectură foarte asemănătoare cu blocurile vechi construite în marile orașe din România înainte de 1989. Există și o serie de diferențe: în general, aceste blocuri vechi au 10-15 etaje, mult mai multe aparate de aer condiționat montate de fațade, iar unele balcoane de la etajele superioare nu sunt închise cu termopane, ci cu grilaje pe care în România le vezi montate în special la apartamentele de la parter.
Pe traseul spre hotel, astfel de blocuri de locuințe au contrastat puternic cu noile clădiri de birouri construite în special în centrul de afaceri din zona centrală a capitalei. Cel mai bun exemplu este China Zun, care la 528 de metri și 109 etaje este cea mai înaltă clădire din Beijing. Aceasta iese în evidență și prin designul atipic, întrucât este mai lată la bază și în partea superioară, cu o ușoară curbură spre interior în zona mediană.
Ulterior, plecarea cu trenul din Beijing spre Wuhu mi-a oferit oportunitatea să observ și zona de sud a Capitalei. Iar aici, pe lângă blocurile vechi asemănătoare cu cele din București, am remarcat și modul în care China construiește noile cartiere rezidențiale: blocuri înalte de 20-30 de etaje, cu distanțe foarte mici între ele și, cel puțin privite de la distanță, lipsite de facilități de petrecere a timpului liber, de la parcuri la săli de spectacole.
Peisajul ăsta rezidențial l-am observat ulterior și în Wuhu, acolo unde cele mai multe blocuri aveau peste 30 de etaje. Tot așa, aparent lipsite de parcuri în apropiere sau de facilități de petrecere a timpului liber.
În plus, am observat că atât în Beijing, cât și în Wuhu, blocurile rezidențiale sunt înconjurate cu garduri de aproximativ 2 metri înălțime, iar unele dintre ele au în partea superioară sârmă ghimpată. Toate aceste blocuri sunt păzite și, cel mai probabil, nu poți într-un complex dacă nu ai un motiv justificat să mergi acolo, ca rezident sau în vizită la unul dintre locatari.
Nu în ultimul rând, în timpul călătoriei cu trenul am mai observat câteva elemente interesante: din punct de vedere urbanistic, micile orașe pe lângă care am trecut sunt foarte asemănătoare cu Wuhu și, în special la periferie, au zone cu blocuri rezidențiale de 30 de etaje construite în imediata apropiere a ceea ce păreau să fie mai degrabă niște ghetouri: case sau blocuri de câteva etaje într-un stadiu avansat de degradare.
Peisajul mi-a adus aminte de contrastul pe care îl poți vedea inclusiv în cartierul Pipera din București: noul cartier rezidențial Nusco City se învecinează cu câteva blocuri de nefamiliști de pe Bulevardul Dimitrie Pompeiu, blocuri aflate într-un stadiu avansat de degradare și pe fațadele cărora sunt montate numeroase antene parabolice.
În ultima zi petrecută în China am plecat cu autocarul din Wuhu spre Shanghai, pentru că de acolo urma să decolez spre București. În Shanghai am avut la dispoziție doar o oră pentru a explora la pas o mică parte din zona centrală, însă a fost suficient pentru a înțelege că orașul este mult diferit de Beijing sau Wuhu.
Cu o populație estimată la peste 31 de milioane de locuitori, Shanghai este considerată capitala financiară a Chinei și are un Produs Intern Brut (PIB) de 716 miliarde de euro, ușor mai mare decât Beijing (657 miliarde de euro).
Cum este traficul rutier în Beijing și Wuhu
Haotic. Ăsta e primul cuvânt care îmi vine în minte dacă mă întrebi cum este traficul în China. Sau cel puțin în Beijing și Wuhu, cele două orașe în care am avut ocazia să petrec cel mai mult timp.
Primul semn de întrebare a apărut din partea ghidul nostru chinez care ne-a însoțit de la hotelul din Beijing la restaurantul situat peste drum unde urma să avem cina. Când am ajuns la o trecere de pietoni, ghidul ne-a atras atenția să stăm cât mai aproape de el și să facem exact aceleași mișcări pe care le face și el.
Am aflat rapid de ce: șoferii nu acordă prioritate pietonilor pe trecerile de pietoni. În plus, în unele cazuri, șoferii sau scuteriștii te claxonează îndelung cu scopul să-i observi și să-i lași să treacă. Iar acest comportament există în ciuda faptului că în Beijing și Wuhu sunt camere video peste tot, câte 5-6 unități pe fiecare stâlp, ceea ce mă face să cred că atitudinea este pur și simplu tolerată de autoritățile locale.
În Europa, o experiență de genul ăsta la traversarea pe trecerile de pietoni am mai întâlnit doar în Napoli, cu diferența că în orașul italian povestea asta mi s-a întâmplat inclusiv în intersecții semaforizate.
Multe dintre drumurile principale din Beijing au o bandă specială pentru vehicule pe două roți, de la biciclete la trotinete și de la scutere la motociclete.
În multe cazuri, banda specială este mai lată decât benzile auto. Chiar și așa, la ore de vârf, traficul pe banda pentru vehicule pe două roți poate fi chiar mai aglomerat decât traficul pe benzile pentru mașini. Iar când traficul nu este foarte intens, mulți dintre scuteriști se uită în mers pe Douyin, adică la clipuri scurte pe aplicația care în afara Chinei se numește TikTok.
Altfel, în ciuda traficului uneori aglomerat, Beijing este un oraș surprinzător de liniștit din punct de vedere acustic, iar una dintre explicații este că pe șosele circulă multe mașini și scutere electrice. Datele oficiale indică o pondere de 16% pentru mașinile electrice și plug-in hybrid în parcul auto din Beijing, însă impresia mea a fost că undeva la jumătate dintre mașinile văzute în trafic aveau numere verzi.
Drumul de la Wuhu la Shanghai pentru decolarea spre casă l-am făcut în mare parte pe autostradă. Surpriza a fost că pe autostradă erau foarte puține mașini și, dincolo de faptul că era o zi lucrătoare, una dintre posibilele explicații este că statul chinez are cea mai mare rețea de autostrăzi cu plată din lume: 177.000 de kilometri.
De exemplu, un traseu de 1.200 de kilometri pe autostradă de la Beijing la Shanghai costă echivalentul a aproximativ 55 de euro, iar mulți chinezi preferă probabil alternativa drumurilor naționale.
Abonează-te la newsletterul Patru Pereți și primești în inbox analize despre piața imobiliară, urbanism și tehnologii în construcții.
Alte lucruri care sunt altfel în China decât mă așteptam:
Beijing are o populație de aproape 22 de milioane de locuitori, iar în Wuhu trăiesc undeva la 1,6 milioane de oameni. Cu toate acestea, am văzut puțini oameni care merg pe străzi ca pietoni în timpul zilei, iar una dintre explicații ar putea fi că toată lumea are un program strict de muncă. Altfel, cel puțin în Wuhu, am observat că după ora 22:00 străzile sunt pur și simplu pustii, pentru că, cu foarte puține excepții, nu vezi nici pietoni, nici mașini.
Fumatul este permis în toaletele publice din unele mall-uri, dar și în camerele de hotel din Wuhu, unde singura rugăminte este să nu fumezi în pat.
În a doua seară petrecută în Beijing am observat smog în plan îndepărtat, am simțit un miros de ars în aer în zone diferite ale orașului și am început să simt o ușoară iritație în gât. Nu am fost singurul din grup cu astfel de simptome și cel mai probabil cauza este reprezentată de poluare, chiar dacă Beijing și-a îmbunătățit semnificativ cifrele la acest capitol: capitala are în prezent aproximativ 300 de zile pe an cu o calitate bună a aerului, comparativ cu numai 13 zile în 2013.
Ambalajele de plastic din China sunt mult mai groase și mai rezistente decât cele cu care sunt obișnuit în Europa, așa că simpla deschidere a unei pungi cu orice necesită ceva efort. Cu toate astea, cel mai surprinzător pentru mine a fost modul în care este ambalată o banală ciocolată: fiecare pătrățică de ciocolată este ambalată individual în plastic.
Am plecat în China fără nicio așteptare majoră și m-am întors de acolo cu gândul că mi-ar plăcea să vizitez această țară și cu altă ocazie. Nu neapărat Beijing, ci Shanghai și, mai ales, Shenzhen.
Despre noua marcă auto Lepas lansată de Grupul Chery am scris pe larg pe AUTOCRITICA. Găsești în articol informații despre strategia constructorilor chinezi de a lansa mărci dedicate publicului european, primele SUV-uri electrice și plug-in hybrid Lepas care vor ajunge în România și modul în care importatorul Materom se va ocupa de partea de service.
Despre tehnologiile pe care le-am observat pe parcursul călătoriei în China voi scrie în curând pe Patru Biți, noul meu newsletter despre tehnologie. Printre altele, vei găsi în articol detalii despre roboții care au ajuns deja în intersecții, pe holurile hotelurilor și în toaletele din aeroporturi, dar și despre cum plătesc chinezii cu aplicația mobilă AliPay în orice magazin. Abonează-te la Patru Biți și primești articolul la tine în inbox.
Excelent scris. Multumim
Eu am stat cateva luni intr-un cartier rezidential din Wuhan (inainte de pandemie 😆), intr-un bloc similar cu cele de 20-30 de etaje de la periferia Beijingului. Tot cu un gard inalt de piatra, dar in complex erau multe alei verzi (cu ceva copacei, bambus etc.), dar si mini iazuri cu pesti (koi predominant); nu stiu daca erau diferente intre cartiere/orase, dar blocurile erau fix la
fel