Hotel Cișmigiu: 110 ani de istorie, 10 ani de la redeschidere
Hotel Cișmigiu: 110 ani de istorie, 10 ani de la redeschidere
Inaugurat în 1912, Hotel Cișmigiu a cunoscut gloria în perioada interbelică, s-a degradat în perioada comunismului, a fost închis după Revoluție și s-a redeschis în 2012 după restaurare.
Salut și bine te-am găsit la o nouă ediție a newsletter-ului Patru Pereți. În această săptămână facem o scurtă incursiune în istorie și îți spun povestea Hotelului Cișmigiu din București, unul dintre exemplele de succes prin care o clădire istorică abandonată a fost restaurată și, în același timp, și-a păstrat domeniul de activitate.
Îți povestesc apoi despre o serie de evenimente organizate în București, Iași și Timișoara de publicația DOR împreună cu Leaders for Justice, dar și cum a fost experiența din tribune de la meciul de baschet Rapid - U BT Cluj-Napoca.
Patru Pereți este un newsletter săptămânal cu informații utile despre ce se întâmplă între patru pereți, de orice fel ar fi ei: locuințe, clădiri de birouri, hoteluri, stadioane, uzine sau mașini. Patru Pereți ajunge în inbox-ul tău în fiecare miercuri cu un click pe butonul de mai jos:
Hotel Cișmigiu: 110 ani de istorie, 10 ani de la redeschidere
Spre sfârșitul secolului al 19-lea, zona dintre Cercul Militar Național și Grădina Cișmigiu din București era dominată de grădini întinse, iar casele erau răzlețe. Începând din 1884 au început însă să se construiască o serie de clădiri moderne inspirate din cultura occidentală, printre care se numără Cinema București (1884), Casa Dotațiunii Oastei, devenită ulterior Hotel Astoria (1884-1885) și Palatul Eforiei Spitalelor Civile, unde în prezent are sediul Primăria Sectorului 5 (1888-1891).
În acest context, în zonă apare și Bulevardul Regina Elisabeta, care făcea parte din noul bulevard care asigura legătura între vestul și estul Bucureștiului.
Palace Hotel, ideea inginerului Nicolae Nacu Pissiota
În 1911, inginerul macedo-român Nicolae Nacu Pissiota născut în Grecia a cumpărat o suprafață de teren pe care în anul următor a fost construit Palace Hotel, primul nume al Hotelului Cișmigiu. Datorită studiilor sale de specialitate, Pissiota s-a ocupat de structura de rezistență a clădirii, în timp ce vărul său Arghir Culina s-a ocupat de arhitectură.
Cu studii de specialitate în arhitectură, Culina a gândit proiectul în stil eclectic, un concept arhitectural care îmbină mai multe stiluri. În acest caz, Palace Hotel a inclus elemente neoclasice și Art Nouveau, larg răspândite în Europa în acel moment. În plus, clădirea a fost concepută în formă de U pentru a permite o curte interioară largă. Palace Hotel a fost finalizat și inaugurat în 1912.
Perioada de glorie
La vremea respectivă, Palace Hotel avea 200 de camere, toate dotate cu telefon și “echipate” cu decorațiuni cu foițe de aur. În plus, zonele comune au ieșit în evidență datorită sălii de lectură, sălii de corespondență sau a restaurantului care mai târziu avea să se numească Berăria Gambrinus. Iar la recepție turiștii erau serviți cu ciocolată Berindei, apreciată la vremea respectivă și de Casa Regală a României.
Succesul hotelului s-a bazat în mare parte pe decizia proprietarului de a aduce un director general cu experiență: George Fabris fusese anterior director în Serviciul Apartamentelor și Voiagelor al Regelui Leopold I al Belgiei, în timp ce personalul hotelului și restaurantului era în mare parte adus din țările vestice ale Europei.
“Toate camerele aveau lavabou și bidet alimentate cu apă caldă și apă rece, o premieră pentru acest început de secol XX. Exista o sală de corespondență, pentru că scrisul însemna o bună parte din viața părinților și bunicilor noștri de atunci. Se organizau concerte simfonice, evenimente de tip Five O’Clock Tea pe modelul britanic. Avea automobil omnibus care făcea legătura cu Gara de Nord și Gara de Est pentru clienții hotelului”.
Adrian Majuru, istoric, antropolog și director al Muzeului Municipiului București, într-un interviu publicat pe site-ul oficial hotelului.
În perioada 1916-1918 hotelul a fost transformat în centru pentru răniți după intrarea României în Primul Război Mondial în 1916, însă în perioada interbelică a renăscut și a devenit rapid unul dintre locurile preferate de cazare pentru scriitori, artiști și oameni de afaceri.
Explicația? Bulevardul Regina Elisabeta devenise între timp una dintre principalele zone culturale ale Bucureștiului datorită zecilor de teatre și cinematografe, printre care se numără și Bulevard Palas, un cinematograf deschis la parterul hotelului. Punctul culminant de dezvoltare a fost anul 1941, când la parterul hotelului a fost inaugurată Berăria Gambrinus.
Decăderea din timpul comunismului
Lucrurile s-au schimbat însă dramatic în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai întâi, acoperișul Hotel Palace a fost distrus în urma bombardamentelor din 1944 și refăcut ulterior fără cupolele specifice vremii.
Ulterior, după instituirea regimului comunist în România în 1948, hotelul a fost naționalizat și redenumit în 9 martie, aluzie la data inaugurării Guvernului lui Petru Groza. În 1965, a primit denumirea actuală de Hotel Cișmigiu, datorită Grădinii Cișmigiu din apropiere.
Cu excepția schimbării succesive a numelui, autoritățile comuniste nu au avut prea multă grijă de Hotelul Cișmigiu. Treptat, acesta s-a degradat, iar lucrările de reabilitare din 1970 și 1980 au fost mai mult de formă. Drept dovadă este decizia autorităților de a închide hotelul în 1985 din cauza stării avansate de degradare.
“În 1945 și 1946 încă mai erau oameni pe acest bulevard, la terasele de pe trotuar, la cafenele și la teatrul de varieteu dinspre Cercul Militar. Dar, după 1946, situația se schimbă, pentru că și viața oamenilor se schimbă dramatic. Dispar alimentele, sunt cartelate. A fost o prăbușire dramatică a condiției umane. S-a intrat pe supraviețuire.”
Adrian Majuru, istoric, antropolog și director al Muzeului Municipiului București, într-un interviu publicat pe site-ul oficial hotelului.
Reabilitarea Hotelului Cișmigiu
Fără niciun fel de lucrări de reabilitare, clădirea Hotelului Cișmigiu a fost redeschisă imediat după Revoluție, în 1990, drept cămin pentru studenții de la Academia de Teatru și Film. Este, de altfel, și contextul în care s-a petrecut accidentul fatal suferit de o studentă din Basarabia, care a căzut în casa liftului.
Inevitabil, clădirea a fost închisă din nou în 1995, iar în 2004 a fost cumpărată de dezvoltatorul imobiliar spaniol Hercesa, cu scopul de a fi reabilitată. Lucrările au început însă abia în 2009, iar interiorul a fost distrus complet și refăcut de la zero. În schimb, fațadele au fost păstrate, conform condițiilor impuse de Ministerul Culturii la vânzarea clădirii. De altfel, clădirea este considerată Monument Istoric.
Din punct de vedere tehnic, acest proces de restaurare se numește fatadism, dar îl vei găsi scris și sub forma façadism.
Lucrările de reabilitare au durat 3 ani, astfel că Hotel Cișmigiu a fost redeschis publicului în 2012, la exact 100 de ani de la construcția inițială.
Hotel Cișmigiu în prezent
După restaurare, Hotel Cișmigiu are 60 de apartamente decorate modern. Cele mai mici au 40 de metri pătrați și oferă vedere la curtea interioară, în timp ce apartamentele de 50 și 55 de metri pătrați beneficiază de bucătărie și oferă priveliște la bulevard.
La parter, clădirea găzduiește în continuare Berăria Gambrinus, iar mai nou aici găsești și Institutul Cultural Spaniol Cervantes și Librăria Humanitas. De asemenea, la etajul 6 (și ultimul) al clădirii se află restaurantul cu terasă Bistro Cișmigiu, care oferă o panoramă asupra orașului, iar hotelul dispune și de 6 săli de conferințe.
În cei 10 ani de la redeschidere, Hotel Cișmigiu a avut peste 175.000 de turiști, dintre care 80% au fost străini, iar în acest an gradul de ocupare a fost de 70%. Pentru acest an, proprietarul estimează o cifră de afaceri de 1,45 milioane de euro.
Îți place newsletter-ul Patru Pereți? Producția unui astfel de conținut necesită timp prețios pentru documentare și redactare. Cu numai 10 lei pe lună ai șansa să contribui direct la producția de conținut de calitate pe Patru Pereți.
Invitație la povești cu DOR
Oamenii frumoși de la DOR organizează la începutul lunii decembrie un eveniment special cu povești despre dreptate împreună cu comunitatea de profesioniști în justiție Leaders for Justice.
Este o oportunitate rară să-i asculți în direct și să-i cunoști pe o parte dintre cei care au produs DOR, o publicație care își încetează apariția chiar la sfârșitul acestui an.
Printre multe altele, vor fi povești spuse de co-fondatorul Cristian Lupșa, de reporterul Sorana Stănescu (pe care o poți citi și în newsletter-ul medical Foaia de observație) și de reporterul Oana Sandu (pe care o poți citi și în newsletter-ul Dincolo de tăcere despre violența domestică).
Evenimentul din București are loc vineri, 9 decembrie, de la ora 19:00, la Sala Luceafărul (fostul cinematograf Cinema Pro). Durează aproximativ două ore și, dacă mai ai nevoie de un motiv să ajungi, iată-l: totul se încheie cu un pahar de vin servit în foaier.
Alternativ, același eveniment, cu povești ușor diferite, va avea loc și în Iași în 7 decembrie și în Timișoara în 12 decembrie.
Eu voi merge la evenimentul din București și poți să-ți rezervi și tu un loc aici.
Cum a fost la meciul de baschet Rapid - U BT Cluj-Napoca
Duminică seară am fost pentru a doua oară în viață la un meci de baschet. N-aveam nicio așteptare de la Sala Rapid, dar aveam multe așteptări de la meciul de baschet Rapid - U BT Cluj-Napoca. Să le luăm pe rând.
Surpriza plăcută a fost că Sala Rapid arată decent. Mult mai bine decât Sala Dinamo și mai bine decât Sala Polivalentă, care are ca unic avantaj capacitatea mult mai mare a tribunelor (5.000 vs. 1.500 de locuri).
M-am documentat ulterior și am aflat că Sala Rapid a fost renovată recent. S-a schimbat parchetul - adică suprafața de joc - s-a modernizat tribuna VIP și s-au îmbunătățit sistemele de sonorizare și de iluminare. În plus, toaletele și vestiarele au fost schimbate complet, dar prin aceste zone nu am ajuns, așa că nu pot să-ți confirm direct.
În schimb, pot să-ți confirm că organizatorii n-au fost neapărat atenți la unele detalii. De exemplu, numerotarea scaunelor din sală diferă de numerotarea afișată pe site-ul de unde am cumpărat bilete. Așa m-am trezit că, deși am selectat bilet în marginea din dreapta a Tribunei 1A, pentru a fi mai aproape de centrul terenului, numărul scaunului era de fapt la extremitatea opusă a rândului, în partea stângă, adică în colțul terenului. Bonus: numărul scaunului este inscripționat pe spatele spătarului, ceea ce complică inutil identificarea acestuia.
Cât despre meciul de baschet, așteptările au fost cu mult depășite. Până la urmă, au jucat echipele de pe primele două locuri ale clasamentului general din Liga Națională de Baschet, singurele fără înfrângere în acest debut de sezon.
Tribuna opusă celor două bănci tehnice a fost plină, iar cea mai mare parte a fanilor de acolo făceau parte din galerie. Nu știu dacă sunt aceeași fani care la meciul de handbal feminin Rapid - CSM București au avut “inspirația” să arunce cu sticle de apă spre Cristina Neagu, dar pot să-ți spun că de data asta s-au purtat civilizat. Sigur, ideea de a bate aproape permanent la tobe nu este neapărat pe placul meu, mai ales într-o sală acoperită care cumva amplifică sunetul, dar exceptând chestia asta atmosfera a fost una plăcută, specifică unui derby. Oamenii au cântat și și-au încurajat propria echipă fără înjurături, fără să arunce cu obiecte în teren, fără scandal. Deci se poate.
Cât despre mine, singurul obiectiv a fost să nimeresc cât mai aproape de banca tehnică a echipei U BT Cluj-Napoca. Am devenit fără să vreau fanul acestei echipe undeva prin primăvara, când am văzut la televizor meciurile de pe BT Arena cu Riesen Ludwigsburg din sferturile de finală ale Champions League. Am fost plăcut surprins de atmosfera creată în tribune de cei 10.000 de fani care au umplut BT Arena, dar și de atitudinea din teren a băieților. Iar apoi am descoperit modul în care echipa este promovată pe rețelele de socializare, ceea ce a accentuat dorința de a-i vedea pe viu pe băieții ăștia. Așa am ajuns în 1 octombrie la primul meu meci de baschet, un joc de cupă între Dinamo și clujeni.
Dar să nu deviez de la subiect. Meciul din Sala Rapid a fost unul frumos, în care Rapid a condus în prima parte chiar și cu un avantaj de 11 coșuri, pentru ca treptat U BT Cluj-Napoca să echilibreze meciul, astfel că spre final diferențele oscilau între 2-3 puncte în favoarea uneia dintre echipe.
Ce m-a surprins pe mine nu a fost capacitatea clujenilor de a reveni în joc, ci cei câțiva copii, femei și bărbați din colțul de tribună în care mă aflam care au început treptat să prindă curaj și să strige “Haide, U, haide, U!”. N-am idee dacă oamenii erau din Cluj sau, ca și mine, doar niște bucureșteni cărora le place de echipa asta. Tind să cred că este vorba de a doua variantă, și asta în special datorită scenei de la finalul meciului câștigat de U BT Cluj-Napoca cu 79-77, cu coș de două puncte marcat cu o secundă înainte de final.
Cumva, în toată nebunia asta de final de meci, copii și părinți continuă să strige “Haide U, haide U” dintr-un colț de tribună. E un moment inedit pe care jucătorii Clujului îl percep cu surprindere, iar câțiva dintre ei se apropie pentru a bate palma cu noi. Primul pe care îl zăresc este Andrija Stipanović, un bosniac care de la înălțimea celor 2,09 metri se uită nedumerit cu ochi mari la mine și la ceilalți, bate palma și apoi pleacă mai departe. Mai vin cubanezul Guzman și americanul Sanders pentru același ritual, și alți câțiva jucători. Fiecare dintre ei la fel de nedumerit.
Iar scena se încheie cu un “mulțumim mult” rostit cu zâmbetul pe buze de cea care se ocupă, probabil printre altele, și de promovarea echipei în social media.
U BT Cluj-Napoca joacă astăzi în deplasare, de la ora 19:00, împotriva echipei Bursaspor în competiția europeană EuroCup. Meciul este transmis în direct pe Prima Sport 1.