Patru Pereți #38: David Popovici ne-a aprins pasiunea pentru înot
Patru Pereți #38: David Popovici ne-a aprins pasiunea pentru înot
3.000 de oameni au produs o atmosferă de poveste la Complexul Olimpic de Natație Otopeni pentru a-i încuraja pe David Popovici și ceilalți sportivi români la Europenele de Natație pentru Juniori.
Salut și bine te-am găsit la o nouă ediție a newsletter-ului Patru Pereți! Și, pentru că orice bazin de înot are patru pereți, astăzi îți povestesc despre Complexul Olimpic de Natație din Otopeni și despre atmosfera din tribune de la Campionatele Europene de Natație pentru Juniori.
Continuăm apoi cu cele mai importante știri ale săptămânii, cu noutăți despre inflație și celebrul indice ROBOR, dar și cu previziunile economiștilor despre evoluția prețurilor la locuințe în perioada următoare.
În newsletter-ul Patru Pereți de săptămâna viitoare voi publica un interviu cu un specialist în domeniul imobiliar despre creșterile de taxe și impozite pentru chirii. Vom încerca să estimăm cum vor reacționa proprietarii de locuințe la aceste creșteri: vor mări chiriile sau vor renunța la declararea veniturilor la ANAF? Dacă nu vrei să ratezi newsletter-ul te poți abona foarte ușor cu un click pe butonul de mai jos.
David Popovici ne-a aprins pasiunea pentru înot
Primul instinct este să-l caut pe Google Maps după numele oficial. Niciun rezultat. Sunt un pic confuz, dar mă adaptez rapid și caut “înot Otopeni”. Apare un singur rezultat: Bazin înot Otopeni. Ăsta să fie oare? Da, este în Otopeni, undeva în apropiere de Șoseaua de Centură și Drumul Național 1, dar pare amplasat ca și cum cuiva îi este rușine cu el și vrea să-l ascundă cât mai bine de ochii lumii. Soluția finală? Intru pe Google Street View și mă conving că l-am găsit, pentru că nu este un simplu bazin de înot. Este noul Complex Olimpic de Natație Otopeni.
La fața locului lucrurile nu sunt cu mult diferite. Cel mai scurt drum este să ies de pe DN 1 chiar înainte de McDonald’s, dar nu pentru că ar exista vreun indicator rutier către complex, ci pentru că am deja traseul setat în Google Maps. Croșetez stânga-dreapta pe niște străduțe înguste cu o bandă pe sens și, după încă un viraj de stânga, pare că am ajuns.
A fost greu și a necesitat ceva timp și, mai ales, răbdare. Dar partea bună este că am ajuns mai repede decât cei 12 ani de care au avut nevoie constructorii pentru a finaliza acest complex.
Mai mult de un deceniu pentru un bazin de înot
În aprilie 2007, Guvernul României a publicat în Monitorul Oficial programul “Bazine de înot”, prin care și-a luat angajamentul de a construi 70 de bazine de înot la nivel național într-un interval de numai doi ani. 15 ani mai târziu, România are doar trei bazine olimpice de înot, dintre care unul singur era funcțional în iunie 2022.
Cel mai important proiect dintre cele 70 a fost chiar Complexul Olimpic de Natație Otopeni. Lucrările au început în 2009 și au fost sistate în 2011 din motive financiare într-un moment în care construcția ajunsese la un grad de finalizare de numai 20%.
Fondurile au fost alocate ulterior cu mare întârziere, iar construcția a fost în cele din urmă finalizată în 2021, la 12 ani de la startul lucrărilor. Inaugurarea oficială a avut loc în 14 mai 2021, atunci când noul complex a fost recepționat de către Primăria Otopeni. Totuși, potrivit unui reportaj publicat recent de Buletin de București, complexul a rămas închis până la sfârșitul lunii iunie 2022, întrucât Primăria Otopeni a întârziat branșamentele la utilități și nu a alocat fondurile necesare pentru administrarea complexului și angajarea personalului necesar. Și ceva îmi spune că acest complex ar fi fost închis și astăzi dacă România nu ar fi organizat Campionatele Europene de Natație pentru Juniori.
Oare chiar așa de greu este să construiești un bazin olimpic? La vreo 900 de kilometri distanță de bazinul din Otopeni, în Budapesta, există complexul Duna Arena, unde David Popovici a cucerit în iunie două medalii de aur la Campionatele Mondiale de Natație.
Ei bine, construcția complexului din Budapesta a început în mai 2015 și a fost finalizată în februarie 2017. Practic, Ungaria a construit într-un an și 9 luni un complex olimpic de natație mai mare, cu o capacitate temporară de până la 15.000 de spectatori și cu o arhitectură mai complexă decât cel realizat de România într-un interval de 12 ani.
Un complex de natație cu bune și rele
Să revenim însă la Otopeni. Complexul Olimpic de Natație Otopeni a fost construit de Compania Națională de Investiții (CNI) și are 6 bazine:
un bazin olimpic de înot cu lungimea de 25 x 51.25 metri și adâncime variabilă
un bazin olimpic de sărituri cu lungimea de 21 x 25 metri și adâncime variabilă între 3.5 - 5 metri
un bazin de antrenament cu lungimea de 15 x 25 metri și adâncime variabilă între 1.36 - 1.81 metri
un bazin de inițiere și recuperare cu lungimea de 7 x 12 metri și adâncime de 1.2 metri
un bazin de inițiere și recuperare cu lungimea de 6 x 12 metri și adâncime de 1.2 metri
un bazin de inițiere și recuperare cu formă semicirculară de 5 x 9.80 metri și adâncime 0.6 metri
De asemenea, complexul beneficiază de vestiare pentru sportivi, săli de forță, săli metodice, saune, cabinet medical, sală de conferințe, cabine pentru presă și o sală de antrenament pentru sportivii de la sărituri cu înălțime liberă mare de 6 metri.
În total, complexul are o capacitate de 2.797 de spectatori. Teoretic, pentru aceștia există o parcare generoasă în incinta complexului, însă aceasta nu a fost accesibilă pentru spectatori la Campionatele Europene de Natație pentru Juniori. În schimb, spectatorii au fost îndrumați să parcheze mașinile pe un teren viran situat vis-a-vis de complex, o soluție prea puțin eficientă și elegantă pentru un eveniment la care au participat câteva mii de oameni în fiecare zi. Dacă ar fi plouat mai mult am fi înțeles probabil și chinurile prin care trec fanii care participă în perioada asta la Electric Castle în comuna clujeană Bonțida. Păcat de cele 4 stații de încărcare Juice Pole de 22 kW din parcarea complexului, stații oferite de Enel X pentru încărcarea mașinilor electrice.
O dovadă în plus că amplasamentul complexului nu este cel mai fericit este că șoferii autocarelor cu sportivi și oficiali au reale dificultăți să intre sau să iasă din parcarea complexului, din cauza spațiului foarte îngust pe care îl au la dispoziție pentru manevre. Nici nu vreau să mă gândesc cât timp ar pierde aici mașinile de pompieri în cazul unui incendiu.
Fenomenul Popovici în fața propriilor suporteri
Cu toate neajunsurile de care ți-am spus mai sus, organizarea din jurul complexului este exemplară. Și nu doar o zi, ci șase zile consecutive, atât cât durează competiția. Scenariul este unul tipic: undeva după ora 16:00, fluxul de fani către complex este constant în perspectiva competițiilor care încep la ora 17:00. Facilitățile se prezintă bine, de la barul unde îți poți comanda rapid o cafea, o apă sau un suc până la toaletele îngrijite. Ar fi și ciudat să nu fie așa la câteva zile de la deschiderea oficială a complexului.
Trec de zona de la intrare și deschid o poartă metalică grea. Peisajul se schimbă brusc, iar zumzetul timid al spectatorilor din jurul barului este înlocuit de o aparentă stare de agitație: urmăriți de pe margine de antrenori, copiii sunt la sesiunea de încălzire în bazinul de 50 de metri, iar aerul devine brusc mult mai umed. Tribunele se umplu treptat de oameni, iar curând numărătoarea inversă începe: o nouă zi de competiții la Campionatele Europene de Natație pentru Juniori.
Sunt pentru prima oară spectator la o astfel de competiție și sunt ușor bulversat de ritmul alert în care se întâmplă lucrurile. Fiecare probă de concurs durează undeva între 5 și 10 minute, timp în care concurenții sunt prezentați în aplauzele publicului, se așează pe poziția de start, înoată, se uită pe ecrane pentru a vedea timpii și pozițiile ocupate și apoi ies rapid din bazin. Câteva secunde mai târziu intră în scenă alți sportivi, iar povestea se repetă de 10-12-15 ori într-un interval de numai două ore. Atmosfera este frumoasă inclusiv în probele în care nu concurează niciun sportiv român. Oamenii par să se bucure de sport, indiferent că urmăresc polonezi, turci sau unguri, dar lucrurile se schimbă radical când crainicul anunță intrarea iminentă în scenă a lui David Popovici.
Brusc, toată lumea freamătă, se ridică în picioare și aplaudă frenetic, iar de undeva se aude din ce în ce mai puternic scandarea “David Popovici, David Popovici”. Tipul de 17 ani pășește spre bazin în exact același stil pe care îl văzusem în fața monitorului la mondialul de la Budapesta. Fără să schițeze vreun zâmbet, dar concentrat să se distreze, așa cum îi place lui să spună.
David se așază regulamentar pe deja celebrul culoar cu numărul 4. În sală se lăsă o liniște deplină. O liniște deplină care se transformă într-un vacarm de încurajări verbale, țipete și vuvuzele imediat după startul probei. Aproape 3.000 de fete, băieți, femei și bărbați își manifestă, fiecare în stilul propriu, bucuria de a-l vedea pe David cum înoată într-un bazin plin cu apă. Este momentul în care mă simt brusc copleșit de emoții, momentul în care realizez câtă nevoie avem noi, ca oameni, de astfel de sportivi. Câtă nevoie avem de sportivi care să ne inspire prin poveștile lor și prin devotamentul lor pentru un sport. Câtă nevoie avem de oameni de la care să învățăm. Chiar și atunci când profesorul are doar 17 ani.
Ceva mai mult de 20 de secunde. Atât de puțin durează un parcurs de bazin olimpic de 50 de metri. Și, ca la un semnal invizibil, la fiecare 50 de metri parcurși de Popovici și adversarii săi toate privirile se îndreaptă mecanic spre ecranele pe care sunt afișate pozițiile intermediare în cursă. David este mereu pe primul loc, imperturbabil în drumul său spre victorie, iar spectatorii devin tot mai vocali pe măsură ce ne apropiem de final. Ultimii 20-30 de metri ai cursei sunt imposibil de descris în cuvinte în așteptarea victoriei.
David ajunge la linia de sosire și, pentru o fracțiune de secundă, peste complex să așterne liniștea. O fracțiune de secundă în care, alături de alți 3.000 de oameni din tribune, David se întoarce cu fața spre ecran să vadă ce timp a obținut. Abia acum zâmbește. În uralele miilor de spectatori, dă mâna cu adversarii și iese din bazin. N-are prea mult timp la dispoziție până la sosirea concurenților de la următoarea probă, dar se ridică pe valul virtual creat de fani. Se uită spre tribune, zâmbește, își apleacă trupul și face un gest de mulțumire din mână către oamenii care îl urmăresc.
Povestea asta se repetă la fiecare dintre cele trei curse individuale în care David Popovici câștigă medalia de aur. Singura deosebire este că, la ultima dintre probele la care a participat, în ultima zi de competiție, David simte impulsul de a face un gest în plus: ia celebra cască albă în mână și o aruncă în tribune pentru a face un om (și mai) fericit. Un gest simbolic prin care parcă este în căutarea unui motiv să rămână încă 10-20 de secunde agățat cumva în preajma fanilor care îi scandează numele.
Nu am cuvinte să exprim cât de bine ne-am simțit cu toții să avem o asemenea galerie. Îmi place să cred că am ridicat un pic stacheta cu o asemenea susținere din tribune. Sper ca oamenii să se lase inspirați de mine, să se lase duși de valul acesta pe care l-am creat și să înțeleagă ce-mi doresc eu să transmit.
David Popovici într-un interviu publicat de Federația Română de Natație pe Youtube.
Nu e vorba doar despre Popovici
Cumva inevitabil, valul ăsta de simpatie și respect de care se bucură un puști de 17 ani se transmite și către ceilalți sportivi români implicați în competiție.
Vlad Stancu - aka Stanku Tanku, cum scrie pe un banner din tribune - sau Bianca Costea își intră din mers în rol, se agață la rândul lor de valul de simpatie și își răsplătesc fanii nu doar prin medalii de aur și de argint, ci și prin comportament.
Cum să rămân impasibil când, după o cursă de 15 minute în care înoată 1500 de metri, Vlad Stancu duce degetele spre cap pentru a da de înțeles că a câștigat medalia de aur mai degrabă prin strategie și un mental de fier decât prin forță fizică?
Cum să rămân impasibil când, după argintul cucerit în proba de 400 de metri la egalitate cu un sportiv polonez, Stancu iese din bazin și își strigă adversarul plecat spre vestiare pentru că vrea să-i strângă mâna și să facă o poză cu el?
Cum să rămân impasibil când Bianca Costea câștigă argintul la proba de 50 de metri, iese din bazin cu zâmbetul pe buze și ne privește cu admirație pe noi, cei din tribune, care îi scandăm numele? Oare ce-o fi în mintea acestor copii în astfel de momente?
Maturizare timpurie
Da, ai putea spune că sunt doar niște copii de 16-17 ani. Și totuși, după tot ce am văzut săptămâna trecută, senzația mea este că au vârstele astea doar în cărțile de identitate. Sunt - încă - minori și minore, dar sportul pe care îl practică de aproximativ un deceniu i-a maturizat într-un ritm alert pe care mulți dintre noi nu îl putem înțelege. Și nu-l putem înțelege pentru simplul motiv că nu ne-am sacrificat copilăria pentru a munci zilnic într-un bazin de 50 de metri lungime.
Da, David o să ne spună probabil mereu că se distrează, dar realitatea din spatele acestor cuvinte este alta. Îmi revin în minte cuvintele Andreei Giuclea din articolul din DOR, cuvinte prin care ne transmite că David “știe de unde vine durerea intensă pe care o simte, de ce îi vine să vomite, de ce îl ard mușchii, de ce i se încețoșează privirea și îl doare capul”.
Intru pe site-ul oficial al Biancăi și citesc un soi de manifest în care spune că atunci “când va veni rândul meu să aduc României glorie la Olimpiade și Campionate Mondiale, veți ști că nu „am venit parcă de nicăieri” și veți înțelege că nu „am explodat” peste noapte, ci că am trudit în fiecare zi, alături de o întreagă comunitate care mi-a fost alături.”
Sar din link în link și ajung la un interviu acordat de Vlad în luna aprilie, în care spune că “mă trezesc în fiecare zi la ora 5:00 pentru a ajunge la 7:00 la antrenament. [...] Mănânc, merg la liceu, ajung acasă și poate reușesc să trag un pui de somn. Plec la al doilea antrenament, mă întorc acasă, mănânc și mă culc”. O viață care se rezumă, practic, la antrenament, școală și somn. Unde-i distracția atât de des menționată de Popovici în toată povestea asta?
Acum o să înțelegi poate mai bine fotografia de mai sus, în care David Popovici și colegii săi din lotul național sunt de departe cei mai mari susținători din tribune ai sportivilor români. Pentru simplul motiv că ei înțeleg cel mai bine sacrificiile făcute de colegii lor pentru a ajunge aici.
Mă bucur că am fost inspirat să merg în tribune să-i susțin pe copiii ăștia. Mă bucur că am fost acolo, la câțiva metri de ei, să le scandez numele și să-i aplaud când urcă pe podiumul de premiere pentru a primi medaliile pentru care muncesc zilnic de ani de zile. Și mă bucur că lângă mine au fost aproape 3.000 de oameni care au demonstrat că știu să respecte inclusiv victoriile copiiilor care nu s-au născut în România. Care știu să aplaude o medalie de aur câștigată de un polonez, de un danez sau de un ungur. Pentru că, până la urmă, asta ne învață de fapt sportul: să luptăm pentru victorie, dar să ne respectăm adversarii.
Hai la bazin!
Am un puternic sentiment de deja-vu. Acum o lună am fost în Cluj-Napoca la Sports Festival și am simțit cum infrastructura modernă și oamenii devotați unui proiect generează pasiune pentru sport și lecții de viață din partea marilor sportivi ai României.
Săptămâna trecută am fost în Otopeni stârnit de curiozitatea de a înțelege măcar 10% din ce se întâmplă într-un bazin cu apă. Și m-am întors din Otopeni cu aproximativ același gând cu care m-am întors din Cluj-Napoca.
A durat 12 ani să facem un bazin de înot pe care ungurii l-au terminat în mai puțin de doi ani. Și nici măcar nu asta este problema. Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, spunea recent pentru Povești din Sport că “bazine sunt. Nu facem nimic cu ele. Bazinul de la Călărași e gata de patru ani. La Târgu-Mureș este gata din august 2021. Nu este deschis. Cineva trebuie să-l ia în administrare, [...] să-l facă profitabil, să plătească factura la apă, la curent, la clor, la gaze”.
Nu pot decât să sper că la Complexul Olimpic de Natație Otopeni se vor plăti facturile. Și că n-o să ajungă ca Național Arena, acolo unde am fost recent la un meci de fotbal pentru a vedea gunoaie pe sub scaunele pline de noroi uscat. Și unde îți recomand să nu ai nevoie la toaletă.
Adevărul e că speranțe sunt că acest complex va fi menținut pe linia de plutire. Nu de alta, dar Complexul Olimpic de Natație Otopeni găzduiește peste numai câteva zile Campionatul European de sărituri în apă pentru juniori, iar în decembrie 2023 va avea loc Campionatul European în bazin scurt de 25 de metri.
Până atunci, David Popovici are din nou treabă. În perioada 11-21 august va participa la Campionatele Europene de Natație pentru Seniori de la Roma, pentru ca în perioada 30 august - 4 septembrie să concureze la Campionatele Mondiale de Natație pentru Juniori de la Lima.
Ai putea spune că totul a plecat de la David Popovici. Că toată această efervescență pe care o simțim de la Budapesta încoace i se datorează. Și n-ai fi prea departe de adevăr. Doar că, vezi tu, nu e vorba doar despre Popovici.
Mai departe depinde de Popovici, dar depinde și de un Vlad Cosma și de o Bianca Costea. Și de zecile de sportivi români care n-au câștigat medalii la Otopeni, chiar dacă au muncit poate la fel de mult ca David, Vlad și Bianca. Și, în egală măsură, depinde și de noi. Să mergem să-i încurajăm când și unde putem. Să-i urmărim la televizor. Să le transmitem pe Facebook și Instagram că suntem alături de ei. Acum, cât încă sunt juniori, dar și mai târziu, când vor fi seniori și în acte.
Pentru că, până la urmă, depinde de fiecare dintre noi să fie bine. Indiferent că vorbim despre sport sau despre orice altceva.
În newsletter-ul Patru Pereți de săptămâna viitoare voi publica un interviu cu un specialist în domeniul imobiliar despre creșterile de taxe și impozite pentru chirii. Vom încerca să estimăm cum vor reacționa proprietarii de locuințe la aceste creșteri: vor mări chiriile sau vor renunța la declararea veniturilor la ANAF? Dacă nu vrei să ratezi newsletter-ul te poți abona foarte ușor cu un click pe butonul de mai jos.
Știrile săptămânii
1. 56% dintre analiștii economici din cadrul Asociației CFA România anticipează că prețurile la locuințe vor scădea în România în următoarele 12 luni, în timp ce numai 8% dintre aceștia consideră că prețurile la imobiliare vor crește în acest interval. De asemenea, 72% dintre analiștii asociației consideră că prețurile actuale la imobiliare sunt supraevaluate. (Profit)
De ce este important: Asociația CFA România reunește peste 250 de specialiști care au obținut certificări în diverse ramuri din domeniul financiar. Este pentru prima oară în ultimii ani când mai mult de jumătate dintre analiști consideră că prețurile la locuințe vor intra pe o traiectorie descendentă.
2. Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat pentru creditele ipotecare cu dobândă variabilă accesate până în 1 mai 2019, a ajuns la 7.12%. La rândul său, indicele ROBOR la 3 luni, utilizat de regulă pentru creditele de nevoi personale obținute înainte de 1 mai 2019, se apropie de asemenea de pragul de 7% și a ajuns acum la 6.93%. (Banca Națională a României)
De ce este important: Creșterea indicilor ROBOR din ultimele zile este cauzată de decizia de săptămâna trecută a Băncii Naționale a României de majorare a dobânzii de politică monetară de la 3.75% la 4.75%. Astfel de valori pentru indicii ROBOR au fost văzute ultima oară în anul 2010, la scurt timp de la izbucnirea crizei economice. Pe termen mediu, perspectivele sunt în continuare ca indicii ROBOR să crească.
3. Rata anuală a inflației a ajuns la 15.1% în iunie 2022 comparativ cu iunie 2021. Anterior, în mai 2022, rata anuală a inflației a fost de 14.5%. În ultima lună, rata inflației a fost de 0.8%, în timp ce pentru prima jumătate a anului rata inflației a fost de 10%. (Institutul Național de Statistică)
De ce este important: La fel ca și până acum, cele mai mari creșteri de prețuri s-au înregistrat la produsele nealimentare (18%), în timp ce mărfurile alimentare sunt cu 15% mai scumpe comparativ cu un an în urmă. Între timp, serviciile s-au scumpit cu aproape 8%. Există însă speranțe că rata inflației se va stabiliza în preajma pragului de 15%, ca urmare a scăderii prețurilor la materiile prime din ultima perioadă.
4. Compania Vonovia, care deține 490.000 de apartamente în Germania, a anunțat că va stabili temperatura din locuințe la numai 17 grade pe timp de noapte în intervalul orar 23:00 - 06:00. Măsura va intra în vigoare începând din această toamnă. (Reuters)
De ce este important: Decizia companiei Vononia are la bază creșterea semnificativă a prețurilor la gaze naturale. Prin această măsură, compania se așteaptă ca persoanele care locuiesc în chirie în apartamentele sale să plătească facturi cu 8% mai mici la încălzire. Pe de altă parte, măsura a fost implementată și întrucât chiriașii germani plătesc lunar o sumă fixă pentru căldură pe baza unor estimări, urmând ca la finalul anului să achite eventualele diferențe. Practic, Vononia vrea să evite situațiile în care chiriașii vor avea facturi mari de plătit la sfârșitul anului, ca urmare a creșterii prețurilor la gaze naturale.
5. Furnizorul de utilități Vattenfall din Germania a construit la Berlin un turn cu o înălțime de 45 de metri în care va stoca permanent 56 de milioane de tone de apă caldă. Apa va fi încălzită în permanentă cu ajutorul energiei electrice generată de diverse sisteme de panouri solare și turbine eoliene. (ABC News)
De ce este important: Decizia companiei de utilități a fost luată preventiv pentru a putea furniza apă caldă pentru clienții săi din Berlin chiar și în cazul în care Rusia întrerupe furnizarea gazelor naturale către Germania pe parcursul iernii. De altfel, autoritățile germane au avertizat deja că nu este exclus ca Rusia să nu mai furnizeze gaze naturale în această iarnă, iar speculațiile pe această temă au luat amploare după ce Rusia a anunțat o “perioadă de mentenanță de 10 zile” pentru gazoductul North Stream 1 din Marea Baltică, principala conductă prin care gazele rusești ajung în Germania.