Pitești Arena: Cum a fost în tribune la meciul de handbal România - Portugalia

Patru Pereți #75 • Am fost la meciul de handbal România - Portugalia pentru a vedea cum arată noua sală polivalentă Pitești Arena și cât de apreciată este Cristina Neagu.

Salut și bine te-am găsit la o nouă ediție a newsletterului Patru Pereți. Știu, cu două zile mai târziu decât te-am obișnuit, dar am nu una, ci chiar două scuze bune: am fost la Pitești să văd meciul de handbal feminin România - Portugalia și am fost în Franța să vizitez uzina unde se produce Renault Megane Electric. Nu neapărat în ordinea asta, dar contează mai puțin.

În plus, în perioada asta lucrez la mai multe articole decât de obicei pentru publicațiile cu care colaborez, motiv pentru care următoarea ediție a newsletterului Patru Pereți o să apară miercuri, 26 aprilie.  

Până atunci, hai să-ți povestesc cum a fost experiența din tribune de la România - Portugalia. Adică meciul tur din barajul decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de handbal feminin de la sfârșitul acestui an. 

---

Patru Pereți este un newsletter săptămânal cu informații utile despre piața imobiliară și despre ce se întâmplă între patru pereți, de orice fel ar fi ei: locuințe, clădiri de birouri, hoteluri, stadioane, uzine sau mașini. Abonează-te la Patru Pereți și îl primești în inbox în fiecare miercuri.

---

Cum arată Pitești Arena

Pitești Arena este o construcție modernă care a fost înghesuită cumva într-un spațiu foarte limitat, undeva în apropiere de Gara Pitești și de viitorul Argeș Mall a cărui construcție a început recent.

Zonele pietonale din jurul noii săli polivalente sunt limitate, cu trotuare înguste, inclusiv pe latura centrală pentru accesul spectatorilor, iar drumurile de acces sunt reprezentate de Bulevardul Basarabia pe o latură și de străzi înguste cu o bandă pe sens pe celelalte laturi. În plus, la numai câțiva metri de intrarea pentru spectatori există o spălătorie auto teleportată cumva din anii ‘90. 

Proiectul inițial pentru Pitești Arena a fost aprobat în aprilie 2019, lucrările au început în iunie 2020, iar inaugurarea oficială a avut loc în decembrie 2022, cu aproape un an întârziere față de planurile inițiale. Bugetul de circa 100 de milioane de lei a provenit de la Compania Națională de Investiții (CNI), iar proiectarea, asistența tehnică și lucrările de construcție propriu-zise au fost gestionate de Con-A, compania din Sibiu care a construit, printre altele, stadioanele de fotbal Cluj Arena din Cluj-Napoca și Ion Oblemenco din Craiova, dar și sala polivalentă BT Arena din Cluj-Napoca. 

Din punct de vedere al construcției în sine, rezultatul este excelent: Pitești Arena este o sală polivalentă modernă care poate găzdui meciuri de handbal, baschet, volei, tenis, tenis de masă, mini-fotbal și alte competiții sportive individuale. Pe lângă terenul central propriu-zis, Pitești Arena are 6 vestiare pentru sportivi, două vestiare pentru arbitri, două zone dedicate pentru antrenamente cu echipamente pentru fitness și forță, o zonă de saună și bazine cu apă, o zonă de prim ajutor, un cabinet medical și o zonă pentru teste anti-doping. În rest, mai există săli pentru conferințe de presă, un mini-studio pentru transmisia TV, diverse zone administrative și tehnice și 220 de locuri de parcare.

Teoretic, capacitatea sălii polivalente este de 4.900 de locuri, dintre care 48 sunt alocate pentru persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora. Spun teoretic pentru că, pe de o parte, proiectul a fost gândit în așa fel încât capacitatea maximă poate ajunge la 5.890 de locuri prin montarea unor scaune retractabile după modelul implementat la BT Arena, în funcție de competiția sportivă, dar și prin oferirea de locuri în picioare în cazul concertelor. 

Pe de altă parte, presa locală a relatat anterior că, din cauza spațiului limitat avut la dispoziție, constructorul a fost nevoit să modifice proiectul și să micșoreze capacitatea standard a sălii la numai 4.000 de locuri. De altfel, pentru meciul România - Portugalia au fost puse în vânzare circa 4.000 de bilete.

De asemenea, am remarcat sonorizarea bună a sălii și spectacolul de lumini din pauza meciului, care a avut loc în timp ce o echipă de majorete a dansat pe parchet. 

Cum este un meci în Pitești Arena

Biletele pentru meciul România - Portugalia s-au vândut integral în numai câteva zile, cu peste două săptămâni înainte de meci, o dovadă în plus că interesul publicului local pentru astfel de evenimente este ridicat și că orașele mai mici au de asemenea nevoie de o astfel de infrastructură sportivă. Iar atmosfera creată în timpul meciului de cei 4.000 de spectatori, printre care s-au numărat foarte mulți copii, a fost cu adevărat specială. 

Naționala a avut practic două galerii la acest meci: cea oficială la o peluză și una organizată ad-hoc la cealaltă peluză și formată în principal de suporteri sosiți de la Râmnicu Vâlcea. Impulsionați de prestația foarte bună a echipei naționale, de tonul dat de cele două galerii și de crainicul arenei, spectatorii au aplaudat golurile marcate de jucătoare în drumul spre o victorie facilă cu 35-20, au strigat frecvent numele țării și, mai ales în a doua repriză, au făcut valuri mexicane. 

Așa cum am descoperit că îmi place și la meciurile de baschet (hello, U-BT Cluj-Napoca!), am preferat un loc din tribună cât mai apropiat de teren, undeva pe rândul 5, pe la linia de 7 metri. Chiar dacă asta a însemnat să nu pot observa foarte bine așezarea în teren a tuturor jucătoarelor și derularea schemelor de joc, avantajul este că am putut vedea foarte bine modul în care comunică jucătoarele în timpul meciului. 

N-o să te mint: cel mai mult am stat cu ochii pe Cristina Neagu. A fost o plăcere să observ, de exemplu, semnele discrete pe care le făcea cu mâna către coechipiere pentru a stabili din mers schema de atac sau schimburile rapide de replici pe care le avea ocazional cu antrenorul Florentin Pera. Și să aud încurajările fetelor de pe banca de rezerve către jucătoarele din teren și să le văd cum sar în sus de bucurie la fiecare gol care le aducea mai aproape de victorie. Știi tu, genul ăla de lucruri pe care nu le vezi aproape niciodată dacă urmărești meciul la televizor sau dintr-un colț îndepărtat de tribună. Sau dacă le vezi, cu siguranță nu le simți la fel. 

Cât de apreciată este Cristina Neagu

Sigur, mi-a plăcut să observ și golurile marcate de Cristina Neagu și de celelalte jucătoare, mai ales când au venit după pase rapide succesive sau după diverse piruete pentru a-și păcăli adversarele. Dar adevărul este că nimic nu m-a impresionat mai mult ca ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul meciului, după fluierul final și după interviul pe care Cristina Neagu l-a acordat pentru televiziune la panoul poziționat lângă una dintre cele două porți.

Mai întâi, Cristina Neagu și-a îndemnat colegele să salute împreună, rând pe rând, toate cele patru tribune. Nu doar galeria de la o peluză, nu doar galeria din Râmnicu Vâlcea de la cealaltă peluza, ci toate tribunele și în uralele fanilor. Iar apoi, în timp ce cele mai multe jucătoare și-au salutat prietenii și familia din tribune sau au mers spre vestiare, Cristina Neagu s-a îndreptat spre marginea terenului, undeva în zona centrală a tribunei principale. 

Și apoi a început. A început să semneze autografe pe tot ce-i pica în mână de la spectatorii adulți și, mai ales, de la spectatorii copii. Pe șepci, pe pancartele cu “Hai, România” prezente pe fiecare scaun înainte de meci și, în lipsă de opțiuni, direct pe tricourile cu care erau îmbrăcați fanii. A făcut scurte pauze doar pentru a face selfie-uri cu aceeași copii fascinați să fie atât de aproape de cea mai bună jucătoare de handbal a României. 

Toate astea s-au întâmplat minute în șir într-o liniște surprinzătoare, întreruptă doar de câte un zumzet generat de îndemnurile părinților spre copii: “Hai, du-te și tu acolo să faci o poză cu ea”. La un moment dat, pe parchet au apărut și tinerele majorete care au făcut spectacol în pauza meciului și care voiau, desigur, un selfie de grup. A fost momentul în care am observat că, în sfârșit, părea că și Cristina Neagu a obosit. După aproape o oră pe parchet la capacitate maximă, după interviul pentru TV, după salutul în grup al tribunelor, după seria nesfârșită de autografe și selfie-uri, înconjurată de copii, Cristina părea în sfârșit obosită. Părea om. Și, într-un moment în care mă așteptam să se retragă ușor spre vestiare, Cristina s-a oprit din autografe și selfie-uri pentru a spune câteva cuvinte:

Vă rog să lăsați un pic de spațiu în jurul meu, că nu mai am aer. Nu plec nicăieri, stau aici cu voi și semnez pentru toți, dar nu mai am aer.

Cristina Neagu

Și s-a făcut spațiu. Și Cristina nu a plecat nicăieri. Și a stat acolo cu toți copiii, a semnat autografe și a făcut selfie-uri. Nu știu cât a mai durat sesiunea, că la un moment dat am obosit eu de atâta stat și am plecat din sală. 

Am plecat cu sentimentul că o sală polivalentă modernă, o echipă națională și un public numeros au puterea să genereze o după-amiază perfectă. Un sentiment pe care l-am trăit și anul trecut în Cluj-Napoca la Sports Festival, la meciurile demonstrative de pe Cluj Arena și, mai ales, din BT Arena. 

Între timp, România a câștigat și meciul retur cu Portugalia și s-a calificat la Campionatul Mondial, care va avea loc în perioada 30 noiembrie - 17 decembrie 2023 în Danemarca, Norvegia și Suedia. 

Până atunci, pe Cristina Neagu o voi revedea pe parchet în 7 mai, la returul CSM București - Esbjerg din sferturile de finală ale Ligii Campionilor. Singurul regret este că o voi revedea într-o sală polivalentă încremenită în anii ‘70 dintr-un oraș care nu pare să aibă nicio intenție să construiască o arenă modernă. 

---

Îți place newsletterul Patru Pereți? Hai să-ți spun un secret: cele mai bune texte le scriu în timp ce savurez un espresso de calitate într-o cafenea de specialitate. Cel mai simplu mod să te asiguri că newsletterul Patru Pereți ajunge și săptămâna viitoare la tine în inbox este să-mi cumperi un espresso. Costă doar 10 lei și tu alegi dacă vrei să-l cumperi o singură dată, o dată pe lună sau de mai multe ori pe lună.

---

Alte lecturi de weekend: 

Dacă îți place cum scriu și ești în pană de idei, săptămâna asta am publicat încă două articole pe Autocritica: 

• O vizită la Megane Electric este o poveste despre modul în care o uzină auto construită în 1970 se adaptează pentru a produce doar mașini electrice. Dacă vrei, e ca și cum Sala Polivalentă din București s-ar transforma în Pitești Arena. Totul se întâmplă în Douai, undeva la 200 de kilometri de Paris, acolo unde de anul viitor se va produce și Renault 5, o mașină electrică de oraș care o să-ți placă chiar dacă nu-ți plac mașinile. 

• Ultimul avertisment este o sinteză a unui raport de 36 de pagini din care afli cu cât s-a încălzit planeta comparativ cu epoca pre-industrială, motivele pentru care schimbările climatice ar putea deveni ireversibile și de ce soluțiile propuse sunt departe de a putea fi aplicate imediat. Bonus: măsurile cu adevărat radicale au fost eliminate din ecuație la presiunea producătorilor de petrol.